Desenarea sticlei și a altor lucruri transparente nu sunt atât de dure pe cât ar părea. Ceea ce îl face să pară dificil nu este din cauza subiectului însuși; este din cauza modului în care ne gândim. Cea mai mare piedică a noastră de depășit atunci când desenăm este de a depăși ceea ce creierul nostru ne spune despre obiect. În loc să ne gândim atât de mult, ar trebui să observăm și să analizăm în schimb. Folosește-ți ochii și nu memoria.
Cum să desenezi sticla
Când ne gândim la lucruri transparente, cum ar fi sticla și apa, creierul nostru țipă: „E clar!” Cum desenați ceva clar? În primul rând, conștientizează că orice este clar este format de fapt din lucrurile care îl înconjoară și se reflectă în el. Pentru a fi mai ușor, renunțați la gândire „limpede” și, în schimb, căutați modelele de lumină și întuneric care sunt arătate în interiorul acesteia.
Un exemplu perfect al acestei teorii este prezentat în acest pahar de cristal. Desenul de mai sus este prezentat în cartea mea, Desen de viață. Acesta arată cum totul poate fi privit ca o combinație de forme deschise și întunecate care creează un puzzle. Desenarea fiecărei forme mici, câte una, simplifică proiectul.
Priviți exemplul sticlelor de sticlă. Acest desen va fi în noua mea carte care va apărea anul viitor intitulat, Noua carte mare a desenului. Acesta arată modul în care aspectul de sticlă poate fi creat cu o amestecare lină. Niciuna dintre aceste sticle nu are sticlă perfect limpede. Fiecare dintre ele are o nuanță de culoare. Cel din dreapta are, evident, o culoare mult mai închisă. Pentru ca acestea să pară de fapt sticlă, m-am concentrat pe tiparele de lumină și întuneric. Contrastul le face să pară strălucitoare.
Am desenat sticla mai întunecată din dreapta, pentru a-mi stabili tonurile mai întunecate. Acest lucru m-a împiedicat să merg prea întuneric pe cel mai ușor din stânga. Compararea tonurilor dintr-o zonă a desenului cu alta vă ajută cu precizia tonală. Mi se pare util să începeți întotdeauna cu zona cea mai întunecată a desenului dvs. Nu uitați: Întunericul creează lumină!
Am folosit o mulțime de amestecuri cu ciotul pentru a face acest aspect neted și reflectorizant. Am studiat modelele de lumină și întuneric și am aplicat mai întâi zonele întunecate cu creionul. După ce am amestecat-o netedă, am folosit o radieră frământată pentru a „ridica” formele ușoare și evidențierea reflectoarelor.
Unul dintre lucrurile cruciale despre desenarea vieții fixe, cum ar fi acesta este ca subiectul tău să arate tridimensional. Obiectele rotunde sunt alcătuite din elipse, așa cum se vede în ilustrație. Acest exemplu este și din desenul de viață. Acesta arată cum este creată o vază cu forme eliptice. Elipsurile sunt și cele care fac ca sticlele din desen să pară simetrice, rotunjite și tridimensionale.
Un alt element important este modul în care zonele luminoase și întunecate colaborează. Reperele și umbrele creează iluzia unei suprafețe frontale și a unei părți din spate pe sticle. Puteți vedea sugestia subtilă a mesei care trece prin ele, ceea ce le face să pară clare. Curbele create de umbre și cele mai scăzute creează o iluzie de transparență.
Nu vă fie teamă să încercați să desenați articole din sticlă. Pentru succes, priviți subiectele din sticlă ca forme realizate din modele deschise și întunecate, cu o mulțime de amestec și ridicare.
Pentru a vă ajuta să vedeți aceste elemente, încercați să faceți un desen de segment. Izolarea unei porțiuni mici dintr-un obiect de sticlă cu un vizor așa cum se vede aici, vă poate ajuta să fiți mai obiectiv. Acest lucru face mai ușor să-l desenați cu precizie și să vedeți forme aleatorii. Acest lucru dovedește că arta este extrem de psihologică. Modul în care gândim interferează cu modul în care observăm ceva atunci când desenăm. Urmați aceste sugestii și veți fi mai priceput la desen.