Skylar in Blue de Jeremy Lipking, pictură în ulei, 16 x 12, 2010. | ||
Jeremy Lipking: Weekend cu instructorul de masterat
Într-o perioadă remarcabil de scurtă de timp, Jeremy Lipking a apărut ca unul dintre pictorii de petrol ai țării. Talentul său, care rivalizează cu realistii pictori din sfârșitul secolului al XIX-lea precum John Singer Sargent, Joaquín Sorolla și Anders Zorn, este remarcabil pentru un pictor de orice vârstă. Ca acești mari pictori ai trecutului, Lipking este un artist virtuos. Pânzele sale transmit aura magică de imagini convingătoare ieșite dintr-un câmp de vopsea.
Realismul a fost înțeles greșit de-a lungul majorității secolului XX ca artă a imitației. În adevăr, atunci când este practicat de un pictor precum Jeremy Lipking, pictura realistă este o forță creativă puternică. Mulți spectatori sunt atrași de arta lui gândindu-se că arată la fel ca o fotografie. De fapt, viziunea lui Lipking este opusă celor făcute de o cameră foto. O fotografie tinde să aplaneze o imagine, reducând toate relațiile de culoare și nuanță la un model mecanic rigid. Abilitatea lui Lipking constă în capacitatea sa de a sonda subiectul său și în jurul său. Cu un ochi extrem de sensibil, vede nuanțe de valoare și nuanță pe care camera și majoritatea oamenilor nu le pot vedea niciodată. Mai incredibil, este capabil să-și transpună viziunea extrem de nuanțată într-o imagine pictată. Adevăratul subiect al lui Lipking este fluența sa picturală. A vedea unul dintre tablourile sale presupune intrarea în lumea picturală pe care a creat-o. Ca toți marii realiști, el are capacitatea de a genera ficțiuni puternice.
Am avut plăcerea să vizitez vopseaua Lipking în mai multe rânduri. Experiența este atât de încântătoare, cât și de dezamăgitoare. Lipking își începe picturile într-o manieră surprinzător de liberă, pictivă - ceva la care nu m-aș fi așteptat niciodată. El face semne inițiale pentru a găsi amploarea și proporțiile subiectului său. Apoi aplică o culoare largă sub vopsea de culoare pentru a capta nuanța și valoarea dorită. În această etapă picturile sale arată aproape abstracte, constând dintr-un model cu forme de culori mari. Periajul sau gestul caracteristic al lui Lipking este ceea ce îmi place să numesc „atingerea deschisă”. Ce vreau să spun prin această frază este că Lipking aplică vopsea pe fațete largi și libere, lăsând deseori zone de pânză goală între ele. În completările ulterioare, zonele deschise sunt completate treptat, creând o rețea de respirație precum structura vopselei. Într-un mod curios, metoda este oarecum asemănătoare cu cea a lui Cézanne. Dar, în timp ce Cézanne a subliniat discontinuitatea atingerilor sale, Lipking lucrează cu valori apropiate, astfel încât rezultatul este un voal de culoare fără sudură.
Magia apare la final. Pe măsură ce progresează, el perfecționează treptat fiecare zonă, reglând relațiile de culoare și adăugând atingeri apăsate pentru a defini elemente selectate. El aduce anumite forme la un nivel de finisare ascuțit. Alte pasaje sunt lăsate vagi și nedefinite. În această interacțiune ascuțită și liberă, tabloul se deschide literal și respiră. Acest lucru face ca arta sa să pară atât de realistă. În loc să stea ca imagini statice, pânzele sale pulsează cu energia subtilă a unui lucru viu.